Israel,  Pe unde am calatorit

Ierusalim. Pasind in icoana Floriilor

Ierusalimul este casa unui Dumnezeu unic, capitala a doua popoare, templul a trei religii si singurul oras care exista in doua locuri – in cer si pe pamant: gratia sa terestra extraordinara nu este nimic in comparatie cu gloria sa celesta. (…) intotdeauna au existat doua Ierusalime, cel temporar si cel spiritual, ambele guvernate mai mult de credinta si emotie decat de ratiune si fapte.” Simon Sebag Montefiore, Ierusalim – biografia unui oras

Astazi, pelerinajul prin Tara Sfanta trece prin Ierusalim.

Ierusalimul meu

Am fost in Ierusalim. Nu odata, ci de 4 ori. Si cred, ca o continuare a ideii citatului de mai sus, ca exista un Ierusalim al fiecaruia dintre noi, cei care am vizitat Cetatea.

Si Ierusalimul meu este pe de o parte temporar. Exista pentru mine ca loc in care am pasit fizic. M-am cazat la un hotel, am luat cina, ba chiar mi-am serbat o zi de nastere!

Am cumparat suveniruri, am degustat cel mai bun humus. Dar si baclavale, curmale si cafea arabeasca. Si deliciosul suc de rodie.

Desigur, am fost in locuri precum Muntele Maslinilor. Drumul Floriilor. Gradina Ghetsimani. Am intrat in Cetatea Ierusalimului si am facut Drumul Crucii. Am ajuns la Golgota si la Sfantul Mormant.

Zic desigur pentru ca oricine ajunge in Ierusalim paseste pe aceste locuri. Pentru a le cerceta istoric, sau arheologic. Pentru ca sunt puncte de interes trecute pe orice indrumar turistic.  Sau pentru a pasi in locuri in care deja cu inima si cu gandul a pasit, citind Sfanta Scriptura.

Iar daca Ierusalimul temporar mi-a placut mult, cu aleile si peretii lui pavati cu piatra alba, ei bine, Ierusalimul spiritual s-a cuibarit bine de tot in inima mea si a devenit cu adevarat un Ierusalim al meu!

Despre acesta am sa povestesc acum, despre Ierusalimul meu. Sa nu va mire daca Ierusalimul vostru pare diferit  – sunt la fel de adevarate amandoua!

Drumul Floriilor – ca o icoana

Icoana Ierusalimului pentru mine este ceea ce am vazut si simtit coborand Drumul Floriilor.

Cu panorama splendita a Orasului Vechi a Ierusalimului revelandu-se privirilor!

Aflandu-ma pe acel drum, Ierusalimul s-a revelat si inimii mele, s-a lasat descoperit, i-am simtit esenta, spiritul daca vreti!

Situat pe Muntele Maslinilor (care este de fapt un deal, ca majoritatea “muntilor” din Israel) acest drum abrupt coboara conducand spre Cetatea Ierusalimului.

Crestinii ii spun “Drumul Floriilor” datorita faptului ca pe acest drum a fost intampinat Iisus de multime de oameni, purtand flori, ramuri de maslin si finic. Cu bucurie si pretuire. Si L-au condus in Sfanta Cetate a Ierusalimului, ca pe un imparat. Pe axa timpului, acest lucru se intampla cu doar cateva zile inaintea Patimilor Domnului si a Pastelui.

Pasind pe acel drum, al Floriilor, pentru prima oara, am avut o stranie senzatie de suprapunere a timpurilor istorice.

Paseam cu emotia trairii ca daca m-as intoarce, as vedea in spatele meu alaiul cu ramuri de maslin si finic. L-as vedea calare pe un asin pe Iisus, bucurandu-se cu firea Sa omeneasca pentru intampinarea de care avea parte. Dar suspinand cu firea Sa dumnezeiasca, stiind ca ceasul Patimilor sale se apropie… Nu m-am intors. Stiam deja ca Il voi lasa rastignit peste nici o saptamana. Astfel ca n-am avut curajul sa Il privesc in ochi.

Il aveam insa in inima, unde deja m-a iertat pentru toate pacatele.

Drumul Floriilor – cararea

Cararea numita de crestini Drumul Floriilor, coboara din varful Muntelului Maslinilor (a se intelege un deal mai mare) pana la baza lui. Unde se alfa Valea Chedronului.

Este strajuit pe o parte de un cimitir evreiesc vechi de cca 3.000 de ani. Iar pe cealalta parte de o livada de maslini, si ea cu o vechime de mii de ani. Aceste repere sunt importante si pentru ca certifica faptul ca Drumul Floriilor este tocmai acela pe care ne poarta pasii si pe noi.

Drumul Floriilor se parcurge avand in permanenta in fata Vechea Cetate.  Si Poarta de Aur. Poarta pecetluita acum, dar pe care a intrat Iisus de Florii.

De aceasta Poarta este legata Parusia, adica a doua venire a lui Iisus Hristos, care va fi si momentul Judecatii de Apoi  – in invatatura crestina.

Pe aceeasi Poarta de Aur evreii inca il asteapta pe Mesia,  pentru ca in persoana lui Iisus nu L-au recunoscut.

In anul 1541 Poarta de Aur a fost zidita si sigilata la ordinul sultanului Suleiman Magnificul, cu scopul – se zice – prevenirii oricarei “veniri/intoarceri”!

Coborand Drumul Floriilor, cu ochii permanent atintiti spre Orasul vechi al Ierusalimului, n-ai cum sa nu te gandesti si la istoria locului . Sfanta pentru unii, dar si fara aceasta sfintenie, cel putin impresionanta!

Pe o suprafata pe care o putem cuprinde cu privirea, se afla Muntele Sion. Si Muntele Moria, al patriarhul Avraam. Avem in fata imaginea virtuala a maretului Templu ridicat pe acel loc de inteleptul Rege Solomon, fiul Regelui Psalmist David. Si este totodata loc al inaltarii la cer al profetului Mohamed.

Si, tot de aici, de pe Drumul Floriilor, vedem clar Biserica inaltata deasupra Sfantului Mormant al Lui Iisus Hristos. De aici, cu ochii mintii, se intrevede Drumul Crucii.

Ierusalimul – Bucurie

Coborand pe Drumul Floriilor au capatat sens locuri deja vizitate . Locul Inaltarii, Manastirea Pater Noster, unde Iisus ne-a lasat, prin Apostoli, rugaciunea Tatal Nostru. Dar a capatat sens si anticiparea parcurgerii Drumului Crucii, atingerea Golgotei si inchinarea la Sfantul Mormant.

Cumva, pentru mine, Ierusalimul si vizitarea lui se intampla inainte si dupa Drumul Floriilor.

Fara ezitare recomand vizitarea Ierusalimului in sensul cresterii in intensitate a evenimentelor rememorate. Dinspre bucurie spre … trista contemplare, sa-i spunem.

Pe Muntele Maslinilor  traim bucuria. Pasim in Biserica Pater Noster, in Capela Inaltarii, Biserica Dominus Flevit  si parcurgem  Drumului Floriilor.

Ierusalim
Ierusalim, Muntele Maslinilor, de sarbatoarea Floriilor. Sursa foto: Ministerul Turismului din Israel

Chiar si Gradina Ghetsimani, cu maslini batrani integrati azi intr-o gradina frumoasa, ne aduce aminte parca mai usor de faptul ca era unul dintre locurile preferate de rugaciune ale lui Iisus si ale Apostolilor, decat de noaptea agoniei.

Apoi trecem prin Valea Chedronului ce desparte Muntele Maslinilor de Muntele Sion, cu Vechea Cetate a Ierusalimului. Aici, va fi vorba despre Drumul Crucii. Golgota. Mormantul lui Iisus.

Despre acestea vreau sa va povestesc zilele urmatoare. Acum, sa ramanem in bucurie. Si sa va povestesc putin despre fiecare reper al bucuriei.

Biserica Pater Noster

Biserica Pater Noster (Tatal Nostru) se afla in cadrul unei Manastiri catolice a carmelitelor.

Aici, potrivit traditiilor crestine, era unul dintre locurile de intalnire ale Lui Iisus si ale apostolilor. In acest loc Iisus i-a invatat pe apostoli rugaciunea Tatal Nostru.

Pestera micuta, integrata in curtea interioara a manastirii, exista si astazi.Putem cobori in ea. Cu ochii inchisi, dar cu inima deschisa, ne putem imagina ca suntem la aceea intalnire. Rugaciunea o stim. Cum ar fi sa Il ascultam pe Iisus spunand-o? Luca, cap.11 

Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.

Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Frumusetea locului este data in principal de faptul ca atat curtea interioara a manastirii, cat si coridorul semideschis, iar apoi biserica toata, sunt placate cu placi mari ceramice pe care este scrisa rugaciunea Tatal Nostru. In peste 70 de limbi! Da, inclusiv in limba romana.

De fiecare data cand am ajuns aici am avut un sentiment de bine, de liniste si frumos! Curtea interioara a manastirii este plina de flori, preponderent trandafiri. Constructia este si ea luminoasa, placata cu piatra alba caracteristica Ierusalimului. La biserica se ajunge prin coridorul aflat la parter, semideschis si frumos incheiat in arcade si bolti.

Capela Inaltarii Domnului

Foarte aproape de Biserica Pater Noster se afla Capela Inaltarii Domnului.

Este efectiv o capela. Micuta, alba, rotunda. Potrivit traditiei, acesta este locul de pe care Mantuitorul Hristos S-a inaltat la cer. In interiorul capelei se pastreaza o piatra imprimata cu urma piciorului lui Hristos.

Ierusalim

Aici se afla inca o dovada a coexistentei in Ierusalim a celor 3 religii monoteiste. In arhitectura bisericilor acest lucru este reflectat uneori brutal. Peste noapte, o biserica poate deveni moschee. Sau invers.

In prezent, Capela Inaltarii Domnului este un loc de inchinare atat pentru crestini cat si pentru musulmani.

Prima biserica a fost aici ridicata in jurul anului 390. Apoi, din anul 1198, gasim biserica transformata in moschee. Pentru cca 300 de ani.

Astazi, chiar daca locul este in posesiunea musulmanilor, Capela Inaltarii este deschisa pentru vizitare tuturor pelerinilor. Inaltarea lui Hristos este recunoscuta si in islamism. Ca si loc de rugaciune, pentru musulmani au fost ridicate, langa Capela Inaltarii, o moschee si un minaret.

Manastirea ortodoxa Eleon – Biserica Inaltarii

De la intrare suntem intampinati de un aer mai sobru, specific manastirilor rusesti. Vizitatorilor li se solicita o tinuta adecvata. Femeilor imbracare in pantaloni li se dau esarfe pe care sa le infasoare in jurul lor.

Curtea interioara, desi foarte spatioasa si impodobita cu alei de chiparoși, cu flori multe si maslini, ba chiar si cu cateva foisoare, inspira o linistita petrecere a timpului.

Acest complex a fost ridicat de Sf Imparateasa Elena, in anii 326-333, cu hramul Inaltarea Domnului, si denumita de atunci Biserica Eleonului. Distrusa de persi si apoi de seici musulmani, din 1875 a fost reconstruita sub forma actuala. S-au pastrat fragmente de pardoseala din mozaicuri din secolul al VI-lea, foarte frumoase. Motivele din aceste mozaicuri sunt preponderent simboluri crestine: pestele, mielul, pelicanul, strugurele.

Un loc pretuit in cadrul complexului: paraclisul inchinat Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit traditiei, aici a fost gasit prima oara capul Sfantului Ioan, prin sec al IV-lea.

Biserica Dominus Flevit

Pe la mijlocul Drumului Floriilor ne abatem putin la dreapta. Aici gasim Biserica Dominus Flevit (Domnul a Plans).

O panorama superba. Loc de odihna. Si de introspectie.

Biserica, construita in forma de lacrima, este parte a unei manastirii franciscane.

Pe locul acesta, spune traditia, privind spre Ierusalim, Iisus i-a plans necredinta si a profetit , cu durere, daramarea lui.

“Si cand S-a apropiat, vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand: Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai. Caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile. Si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale.” (Luca 19, 37-44)

E din nou un loc-icoana pentru mine!

Am mereu stari amestecate aici. Pe de o parte, locul in sine imi da o starea foarte buna. Biserica, locul acela foarte frumos din jurul bisericii, panorama superba. Pe de alta parte, nu pot sa nu ma intreb. Oare de cate ori mi-a vorbit si mie Iisus cu aceste cuvinte? “Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai.”

Curajul  de a scrie. Bucuria de a marturisi

Spuneam ca am ajuns de 4 ori in Ierusalim.  Ei bine, prima oara a fost atat de tulburator pentru mine sa ma aflu in acele locuri, incat am ramas doar cu emotia la finele zilei. Nu mai stiam numele locurilor in care am fost. N-as fi reusit sa ma orientez pe strazi pentru a ajunge din nou in acele locuri. N-as fi putut reda clar nici ordinea in care am vizitat locurile.

Dar emotia a fost atat de puternica incat a mutat Ierusalimul in mine! Am plecat din Israel cu gandul ca ma voi intoarce.

A doua oara, am plecat asteptand emotia deja cunoscuta. Si ea a venit. Dar de data aceasta a lasat loc si ratiunii. Si astfel am putut sa si “vad” locurile indragite. Sa le suprapun cu adevarat cu cele studiate in Scriptura. Si de data aceasta insa, Ierusalimul a fost atat de multa traire incat n-am avut curajul sa ma apuc sa scriu notite de calatorie – simteam ca as fi pacatuit prin simplificare.

Mi-era clar ca Israelul a devenit “acasa” pentru mine, daca accept ca acasa este acolo unde sufletul se simte bine si vrea sa se intoarca.

A treia si a patra oara m-am intors de dor. Am crezut ca voi putea deslusi mai mult Ierusalimul, dar de fapt misterul, emotia, m-au invaluit  din nou si mi-au legat vointa de a scrie despre cele vazute.

Acum insa, acest post al Pastelui petrecut in izolare, mi-a picurat in inima curajul de a scrie despre Ierusalim! Recompensa este o mare bucurie! Cat mi-ar placea sa stiu ca v-am adus si voua bucurie cu aceste randuri!

Continuarea drumului prin Ierusalimul – Drum al Crucii, Rastignirii si Ingroparii lui Iisus – il gasesti aici: Ierusalim. Pe drumul Crucii spre Inviere


Despre Tara Sfanta am mai scris si:


Daca ti-a placut acest subiect si vrei sa afli cand public urmatorul articol, inscrie-te pentru newsletter!
Ma poti urmari si pe:

si pe


 

2 Comments

Ai un gand? Il poti lasa mai jos ...

%d bloggers like this: