Israel,  Palestina,  Povesti de calator

Poveste de Craciun: Cum am primit in dar de ziua mea Craciunul

Craciunul m-a fascinat dintotdeauna . . . are o incarcatura atat de intensa de lumina, de bucurie, de speranta . . . si vine cu cadouri, chiar si in casele mai sarace! . . . iar mamele canta colinzi minunate – chiar si mamele mai triste o fac, mamele care au putut pune sub brad doar o carte si care cresc singure puiutii de om.

Da, Craciunul este peste tot in lume, insa exista un loc anume la care ne duce gandul pe toti de Craciun: Bethleem! Minunatul, magicul, fascinantul Bethleem! Bethleem, locul in care Dumnezeu s-a nascut! Un Dumnezeu micut, dragalas, fragil in umanitatea pe care a asumat-o, care n-a avut loc decat intr-o iesle in prima Lui noapte de viata – dar care a avut magi vestiti langa leaganul improvizat.

Bethleem . . . o, ce loc! In zilele de Craciun ale copilariei mele auzeam mereu in cantec de acest loc magic! Il vedeam cu ochii mintii, faurit de imaginatia de copil … a fost intotdeauna un loc suprarealist: a existat cu muuult timp inainte – atunci cand S-a nascut Hristos; eveniment care il facea sa fie si putin din alta dimensiune existentiala – pentru ca, nu-i asa? – e locul in care s-a nascut Hristos!

Ani multi m-am uitat asa la Bethleem, pana cand duhovnicul meu a facut ceva minunat: a pus Bethleemul in inima mea! Asa, pur si simplu, cu cateva cuvinte! Da, Bethleemul nu trebuie sa fie nici “demult” nici “suprarealist”, el poate sa fie acum si aici! Chiar inima mea poate sa fie Bethleemul in care Hristos sa se nasca, pentru a-mi umple fiinta de Iubire, Pace si Liniste. De cand am auzit acest cuvant, ma straduiesc ca (macar) de Craciun sa imi curat inima de toate relele pe care le-am facut si gandit, cu stiinta si in nestiinta, fiindca vreau Craciunul sa imi fie un nou inceput: vreau ca Pruncul Iisus sa se nasca din nou in Bethleemul din inima mea, sa imi dea inocenta increderii totale in oameni, sa ma indemne sa cred in iubire, cu riscul expunerii la neiubire, sa ma faca sa ma simt iubita asa cum numai El stie a iubi, si sa imi aminteasca sa ma iubesc si eu, pe mine!

Astfel, odata cu intrarea providentiala in viata mea a lui Padre,  Bethleemul a continuat sa-mi fie un loc confortabil, pe care mi l-am putut imagina asa cum am vrut. Nu m-am gandit la aceasta localitate ca la un loc fizic contemporan cu Timisoara mea, pana cand am vazut programul unui pelerinaj in Tara Sfanta – Israel si Palestina. Aveam deja 39 de ani si totusi . . . nu m-am gandit niciodata la locuri precum Bethleem, Nazareth, Ierusalim sau Tabor ca fiind locuri unde eu as putea pasi! Si da, am fost de atunci de 4 ori in aceste locuri: prima oara a fost ceva ireal, emotia a fost atat de mare incat nu am retinut mult din aspectele pragmatice, a doua oara m-am dus ca sa stiu si eu pe unde am umblat, a treia si a patra oara am revenit pentru ca am vrut sa vad mai multe locuri din Tara Sfanta.

Dar sa ne intoarcem la Betleem. Bethleemul meu, pentru ca el este impregnat cu starile, bucuriile, cu gandurile mele care s-au amestecat cu imaginile inregistrate de retina si care acum fac parte din amintirile mele despre acele locuri .

In 18 octombrie este ziua mea. Iar in 18 octombrie 2012, am trait cel mai intens Craciun!

Sa fiu in Bethleem, a insemnat sa ma las coplesita de emotiile copilariei in care mama imi canta Silent Night (in limba maghiara), cu glas ingeresc, in fata bradului. A insemnat sa plang de recunostinta ca am intalnit un duhovnic care sa imi aseze Bethleemul in inima . . . si sa depun aceste bucati din mine, ca pe o ofranda, la Altarul locului fizic in care S-a nascut Hristos.

Am calatorit cu un grup de 25 de oameni apropiati mie, insotiti de duhovnicul nostru, iar momentul care s-a creat in Grota Nasterii mi-l amintesc la fiecare Craciun, cu fiecare colinda: duhovnicul nostru a coborat primul, s-a inchinat , s-a retras in adancitura pesterii si a inceput o colinda de Craciun – iar noi, pe rand, coboram in pestera in care se canta colindul romanesc, ne inchinam la Steaua Nasterii si ne alaturam grupului de colindatori… magic a fost! Am simtit ca a fost Craciunul pentru noi – iar eu am fost coplesita – sa fie si ziua mea si Craciunul la un loc, ce-mi puteam dori mai mult? Pentru ca da, ziua mea o traiesc mereu cu foarte mare bucurie si recunostinta – cum sa nu o fac? Este ziua in care mi-a fost ingaduit sa vin pe acest Pamant, cu o menire, cu vieti de influentat, cu vieti de dat, cu iubiri de iubit, cu dureri si cruci de dus pentru lectii de invatat … da, ziua mea este importanta pentru mine, iar in 2012 am primit in dar de ziua mea Craciunul! Nu pentru ca as fi meritat, ci pentru ca acolo sus Cineva ma Iubeste!

Dar sa iti fie si tie acest Craciun! Iar Hristos sa se nasca, din nou, si in inima ta!

Bethleemul pragmatic, contemporan noua, l-am descris aici.

2 Comments

Ai un gand? Il poti lasa mai jos ...

%d bloggers like this: