Wadi Rum – desertul atemporal al Iordaniei, casa a beduinilor

Wadi Rum, ca orice loc, are povestea lui. Spusa prin perceptia calatorului, povestea capata nesfarsite note de subsol.

Categoric, reusita “intalnirii” cu un loc complex depinde si de asteptari, dar si de pregatirea pentru intalnire. Sigur, e ok sa vrei sa te lasi surprins de un loc si sa nu cauti neaparat detalii inainte de a ajunge la destinatie. E in regula si asa. Wadi Rum cu siguranta e suficient de wow ca sa satisfaca si doar prin efectul vizual.

Dar eu as face aici o pledoarie pentru a fi mai mult calator-explorator decat calator-turist. Daca tot te uiti la destinatii precum Iordania si Wadi Rum. Cred ca bucuria este exponential mai mare de partea calatorului-explorator, a calatorului care cauta cu ochii mintii sa vada trecutul locului si oamenii lui, inainte de calatorie. Sau, de ce nu, incearca sa inteleaga prezentul, surprinzand traditiile si obiceiurile. Pe cale de consecinta, ne vom elibera de tendinta de a judeca, pentru ca istoria ne face inevitabil sa ne bagam orgoliul in buzunar. Iar traditiile si obiceiurile au intotdeauna radacini mult mai adanci decat putem intelege la o simpla privire.

Apropo, stiti care este numitorul comun al “calatorilor-exploratori” pe care i-am intalnit in drumurile mele, nu putine? Recunostinta! Recunostinta ca inca un loc din lumea asta mare ni se descopera! Iar omul recunoscator va fi un om bucurie – pentru sine si pentru cei din jur. Pentru ca in starea de recunostinta nu mai e vorba despre persoana si nevoile ei imediate, ci despre contemplare si obiectul contemplarii.

Wadi Rum – intre notiunea de Patrimoniu Mondial UNESCO si emotia descoperirii

Wadi Rum este fara doar si poate magnific! Casa a beduinilor din cele mai vechi timpuri, traseu al caravanelor comerciale dar si a pelerinilor musulmani catre Mecca, teatru de razboi in vremea Revoltei Arabe, platou de filmare pentru o multime de mari productii cinematografice, Wadi Rum este o minunatie de loc. Da, este si in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cele de mai sus le stiam inca din momentul in care am pus piciorul in Wadi Rum.

Dar, ca sa pot povesti un loc, trebuie sa il simt. Nu stiu exact cum sa descriu acest “sa il simt”. Stiu doar ca atunci cand ajung intr-un loc nou simt un freamat, un imbold imperios de a cerceta cu toate simturile.

Uite asa s-a intamplat si in Wadi Rum. Calatorind pentru a treia oara in Iordania, starea mea era una de linistita bucurie a revederii unor locuri frumoase, impresionante pe alocuri.

Pana am ajuns in Wadi Rum, unde nu am reusit sa ajung in calatoriile anterioare.

Un freamat familiar, asadar, a inceput sa ma inghionteasca. Voiam sa vad tot. Stelele care sunt mult mai luminoase noaptea in desert, departe de lumini si poluare. Dunele de nisip. Imensitatea desertului de nisip si stanci, locuinta a beduinilor. Beduinii. Caravanele de camile. Sa fac un jeep safari in desert. Toate acestea, traind suspendata cumva intre trecut si prezent. Intre imaginile pe care saraca-mi imaginatie mi le furniza cand cautam sa vad cu ochii mintii viata in Valea Lunii incolo, spre izvoare, la milenii departare, pe de o parte – si imaginile percepute ca facand parte din prezent, pe de alta parte.

“Rasaritul! Trebuie sa vad rasaritul in desertul Wadi Rum”

– cand mi-a aparut acest gand, am simtit ca experienta aceasta ma va ajuta “sa simt” locul. Pentru ca acesta la fel trebuie sa fi fost si pe vremea caravanelor care strabateau zile intregi desertul, la fel trebuie sa il fi vazut si Lawrence al Arabiei. La fel a luminat platoul de fimare natural pentru Peter O’Toole, Omar Sharif, Matt Damon dar si pentru Jason Momoa in ultimul Dune. Well, cum sa nu fii recunoscator? Inchizi ochii, scoti notiunea “timp” din calcul, si te vezi acolo impreuna cu toti acesti oameni!!

Wadi Rum – Rasaritul de soare si culorile desertului

Definitiv, asta a fost momentul meu in Wadi Rum! Rasaritul in care mi-am putut foarte usor imagina, derulandu-se secole de existenta umana, cu soarele rasarind din nou si din nou peste aceleasi dune si aceleasi stanci. Mai ales ca pentru a cauta un loc potrivit pentru a admira rasaritul, am mers o buna bucata de drum pe calea ferata din Wadi Rum. Celebra Hejaz Railway, construita tocmai in anul 1900 pentru ca pelerinii musulmani sa poata ajunge mai usor la Mecca!

Hejaz Railway a fost construita de otomani cu scopul declarat de a facilita pelerinajul musulmanilor catre Mecca. Calea ferata lega Istanbulul, Ammanul si Damascul de Mecca. Dar scopul Imperiul Otoman era si acela de a exercita un control mai facil al zonelor indepartate din Imperiu.

In timpul Revoltei Arabe impotriva Imperiului otoman (1916-1918), calea ferata Hejaz a fost sabotata strategic, sub indrumarea lui T.E. Lawrence, pentru a bloca trupele otomane, obligate sa apere calea ferata si sa o repare de fiecare data cand era atacata.

Astazi calea ferata mai este utilizata doar pentru transportul fosfatilor din desert pana la portul Aqaba.

Asta iti da Wadi Rum! Bucuria de a te minuna!

Asadar. Dimineata, 4.30. Suna ceasul. Cateva secunde de “durere”. Apoi, fluxul de emotii faine care ma fac sa sar din pat! Entuziasm. Curiozitate. Bucurie. Zau daca nu, calatoriile astea ale mele ma fac sa retraiesc bucuria din copilarie dinaintea unei excursii sau tabere, cand nu puteam dormi de emotie.

Soarele rasare la inceput de iunie la 5:30 – 5:40 in Wadi Rum, dar e spectaculos vazut de pe un platou mai vast, iar camping-ul noi il aveam intr-o zona inconjurata de stanci. Intre cele doua, o distanta de cca 30 minute de mers. De aici trezitul la 4:30, intalnire la 5:00 cu calauza noastra.

Partea buna in calatoriile de grup este ca orice nazbatie iti trece prin cap sigur mai gasesti pe cineva sa te insoteasca. Asadar, si in acesta mica aventura ne-am intalnit 4. Plus calauza, Sabiuta. Sabiuta ii spunem noi, pentru ca numele lui in araba asta insemna – sabie.

Pentru un rasarit propriu-zis in Wadi Rum, trebuie sa ma intorc in Iordania, Cred ca exista si loc din care se poate vedea mai bine spectacolul soarelui rasare, decat cel in care am fost noi. Dar mica drumetie trebuie plaficata putin mai din timp. La noi a fost adhoc si insotitorul nostru ne-a dus unde a stiut el mai bine.

Dar acest aspect nu a stirbit experienta plimbarii prin desert cand se crapa de ziua. E o liniste incredibila la acele ore. Iar culorile pe care desertul le imbraca sunt fantastice. De la visiniu, la primele raze de lumina, trecand prin rosu-caramiziu si apoi mergand spre roz-prafuit. In decurs de o ora. Iar aerul -aerul e limpede, tocmai pentru ca toata creatura inca doarme. Deci nisipul desertului nu e rascolit, iar contrastul frumos intre stanci, nisip si cer se vede asa cum nu se poate vedea in timpul zilei.

Cafeaua savurata pe prispa cortului – Regal, Martian sau Standard

Imediat dupa rasarit, am savurat o cafea pe prispa cortului meu Martian. Fantastic moment, si acesta!

Sa va spun cateva cuvinte despre cazare. In primul rand, da – recomand cazare in Wadi Rum, e pacat sa fie doar bifat acest loc printr-un jeep safari, oricat ar fi acesta de reprezentativ. Pentru ca o cazare asigura un apus vazut pe indelete, undeva in desert. Apoi, o seara traditionala beduina – masa, moment artistic. Sa nu mai vorbim de cerul instelat* care poate fi privit din desert, in linistea deplina a noptii. De magia rasaritului deja v-am povestit.

* Sfat: descarcati o aplicatie gen Sky Map, Stellarium, etc si jucati-va cu a identifica planetele si stelele pe cer. Idee pe care am “furat-o” si eu de la Diana, o calatoare-explorator cu care drag mi-a fost sa descopar cateva locuri prin Orient si Africa!

Dat fiind ca am avut de ales o cazare pentru un grup, cel mai interesant mi s-a parut sa ne cazam intr-un Camp care are atat corturi clasice de beduini, ca si constructie, cat si celebrele corturi Martian Dome. Sun City a iesit castigator! Tot pentru ca e vorba de o calatorie de grup acest Camp mi s-a parut ca imi da garantia ca va satisface toate gusturile dar si pretentiile de confort. Si asa a fost. Situat in plin desert, Sun City ofera izolarea dorita, dar toate corturile au baie proprie cu dus, apa curenta, curent, aer conditionat, saltele confortabile si asternuturi albe si frumoase! Martian Dome au in plus si facilitati de preparat cafea, ceai si un frigider-minibar.

Corturile clasice in Sun City Camp

Corturile clasice sunt Standard sau Royal. Cele Royal sunt ceva mai mari, astfel ca incap si doua fotolii cu o masuta.

Martian Dome in Sun City Camp

Pentru cine doreste o senzatie aparte, sunt amplasate chiar in prima linie, cu privire spre stanci, Corturile Martian. Special la ele este faptul ca au un perete transparent, iar dimineata, cu ochii pe jumatate deschisi, poti sa tragi draperiile, sa te arunci inapoi in pat si sa privesti cu maxima minunare desertul Wadi Rum. Eu va spun sincer, am chicotit ca un copil, de mica minune ce mi se intampla! E drept ca apoi m-am simtit usor vinovata. “Prea mult lux!”, mi-a soptit o voce interioara … “Naaah, taci si bucura-te.” – i-a retezat-o vocea ailalta.

Sigur, si costul creste cu vreo 80 de euro/persoana pentru cazarea in Martian Dome, asa ca depinde de bugetul fiecaruia. Eu zic ca e faina experienta in Martian Dome, dar daca bugetul trebuie dramuit, experienta Wadi Rum nu este deloc stirbita cu o cazare la cort clasic.

Cazarea vine cu demipensune, avand in vedere ca nu prea ai unde te duce seara prin alte parti. Masa se serveste intr-un Cort Martian gigant, si este satioasa si suficient de diversa.

Pranzul se poate servi la Camp sau prin alte parti pe unde ne prinde miezul zilei. Ghidul-beduin va stii unde, in vastul desert, sa ne ofere ragazul unui pranz satisfacator, impreuna cu o mica siesta, daca ora pranzului ne prinde in Wadi Rum.

Camp-ul mai are si un bar in aer liber, care serveste bauturi reci, ceai traditional si este cadru pentru spectacole traditionale care se tin aproape in fiecare seara. Da, tot de catre beduinii care administreaza camp-ul!

Cum mai descoperim Wadi Rum?

La pas, calare, sau in goana jeepurilor. Cotrobaind desertul dupa stanci sapate de vant si ploi in forme diverse – de ciuperca, vapor, pod sau chip de om. Dupa petrogrife, inscrisuri datand unele de pe vremea nabateenilor, pe peretii pesterilor.

In Wadi Rum, beduinii se ocupa de toate facilitatile pentru turisti. Camping, glamping (glamour+camping=glamping), mici restaurante sau magazine, ture cu camilele, plimbari calare pe cai arabi*, jeep safari, plimbari usoare prin desert, trekking, pana la alpinism. Da! In Wadi Rum se afla stanci care atrag alpinisti pasionati de prin toata lumea!

Beduinii sunt arabii nomazi care pot fi intalniti in aproape toata centura desertica a Africii, extinzandu-se pana la Peninsula Sinai si coasta estica a desertului Arabiei. Uneori, termenul se refera in mod generic la locuitori ai desertului, indiferent daca sunt arabi sau nu.

Cuvantul beduin vine din arabul badawī, care inseamna “locuitor al desertului (badiyah)”

In Wadi Rum traieste tribul de beduini Zalabieh. Ei sunt cei care dezvolta ecoturismul si ofera toate serviciile in aceasta arie protejata. Ei se specializeaza sa fie ghizi, atat pentru ture cu jeepurile cat si pentru turele montane cele mai dificile. Cunostintele lor despre mediu sunt de neegalat, si de cele mai multe ori vorbesc fluent una-doua limbi de circulatie internationala.

*Calul arab este o rasa de cai care are reputația de a fi inteligent si rezistent. Este una dintre cele mai vechi rase de cai, existand dovezi arheologice care atesta existenta unor cai asemanatori celui arab inca de acum 4.500 de ani.

Cu camila-dromader prin Wadi Rum

Cand ni s-a propus o plimbare de 30-60 minute cu camila in programul nostru, am incercat sa trag in sus de timpul petrecut in caravana aceasta senzationala, a grupului meu prin Wadi Rum. Geta, ghida noastra, mi-a spus sa o las totusi la 60 de minute. Si stia ea de ce. Nestiind cum se calareste corect o camila dromader (beduinii ne explica in cateva fraze, ce e drept), neavand experienta de a ne lasa in voia leganatului animalului, si de a ne face una cu miscarea lui, dupa o jumatate de ora au inceput durerile de spate, sezut, etc. Iar o ora a fost super placut dar si suficient pentru cei care s-au stiut bucura complet de experienta.

Dar nu ratati plimbarea cu camila, in caravana. Atat de fain se poate juca imaginatia cu a ne plasa in caravanele care strabateau zile in sir, saptamani chiar, desertul! Cu ajutorul acestui companion minunat, pentru oamenii desetului – camila*. Apropo – mersul leganat al camilelor a facut ca ea sa fie denumita „Corabia desertului” – si ti-e clar de unde vine denumirea daca reusesti sa lasi putin controlul, sa relaxezi muschii si sa te lasi leganat de mersului camilei, exact asa cum te lasi leganat de o barca pe valuri.

*Camila este adaptata la viata de desert , si poate parcurge distante foarte mari fara apa sau hrana. Asta datorita faptului ca poate acumula rezerve foarte mari. In cocoasa camila acumuleaza hrana sub forma de grasime, cu care poate sa reziste fara a se hrani timp de 30 de zile. Iar rezerva de apa, acumulata in stomac, poate fi intre 100 si 150 litri, cantitate suficienta pentru 2 saptamani. Camila poate bea in 10 minute o cantitate de 100 de litri de apa!

Jeep Safari in Wadi Rum

Turele cu jeep-ul prin Wadi Rum pot fi de la 2-3 pana la 5-6 ore sau chiar mai mult. Specific zonei desertice a Wadi Rum este faptul ca aici gasim o combinatie de intinderi plane, dune de nisip si formatiuni stancoase.

Stancile sunt punctul forte. Vizual creaza o senzatie nepamanteana, iar prin inaltimile si structura lor atrag cataratorii doritori de adrenalina din toata lumea.

Dunele de nisip exista, dar nu sunt predominante. De aceea turele cu jeepul in Wadi Rum nu inseamna o calarire plina de adrenalina a dunelor de nisip (asa numitul “dune bashing”). Da, avem parte si de cateva senzatii din acestea – dar usurele, comparativ cu alte parti de lume unde desertul inseamna dune nesfarsite de nisip.

Stancile sculpatate in toate formele in Wadi Rum, fac ca acest loc sa fie absolut spectaculos, si sa serveasca drept platou de filmare pentru o multime de filme SF sau de aventura – mai jos las si o lista succinta cu creatii cinematografice de referinta filmate aici.

Faptul ca desertul acesta vast se poate parcurge cu masina pe drumuri relativ drepte, este un mare avantaj pentru noi, turistii prezentului, obisnuiti sa “consumam” destinatiile. Astfel, o distanta pe care beduinii o traversau pe camila intr-o saptamana, noi o putem parcurge in 5-6 ore si ne putem bucura si de dunele de nisip dar si de stanci si de pesterile mai din adancul desertului. Mergand ba calare, ba pe jos, ba cu masina. E bine ca nu stam numai in masina. In unele locuri ne oprim pentru a ne catara pe cate o stanca emblematica pe care am vazut-o in Aladdin, Star Wars sau Martianul, in altele pentru a intra in cate o pestera.

Wadi Rum - pestera lui Lawrence al Arabiei

In loc de incheiere, o invitatie!

Wadi Rum m-a coplesit cand am citit despre el. Cand am vazut imagini dramatice ale altor calatori care au fost pe acolo. Cand am realizat ce loc a jucat in istoria Orientului Mijlociu, sau cand am vizualizat pasii unor actori tare dragi mie prin acele locuri.

Dar, in ziua in care am pasit in Valea Lunii, cand am respirat aerul cald al desertului, cand mi-am afundat talpile goale in nisipul roasiatic al desertului …Wadi Rum a devenit un mare teren de joaca pentru mine. Magnific, incitant, cu camile adevarate in loc de carusel, cu masini care au mers fara reguli evidente mie, cu un labirint nesfarsit de stranci rosii, trandafirii, cu nisip de toate culorile – de la alb, galben, roz prafuit pana la rosu.

M-am bucurat de Wadi Rum. M-am minunat. Am simtit aceea caldura interioara placuta data de recunostinta. Recunostinta ca am ajuns in Wadi Rum! Prin urmare, ma mai intorc. Cu inca un grup “Ultramarin”.

Daca vreti sa va alaturati urmatoarei noastre calatorii in Iordania, din octombrie 2021, iata detaliile calatoriei noastre: Iordania – o aventura orientala, cu Monica Jurma! 7-15 octombrie 2021

Filme pentru care Wadi Rum a servit drept platou de fimare

Lawrence of Arabia (1962) – celebrul film istoric avandu-i in rolurile principale pe Peter O’Toole, Anthony Quinn si Omar Sharif
Red Planet (2000) – SF-ul lui Antony Hoffman, cu Val Kilmer si Carrie-Anne Moss in rolurile principale
Transformers: Revenge of the Fallen (2009) – nu mai are nevoie de prezentare
Prometheus (2012) – un SF regizat de Ridley Scott, avandu-i pe Charlize Theron, Idris Elba si Guy Pearce in rolurile principale
The last Days on Mars (2013) – un horror SF care te tine cu sufletul la gura
Theeb (2014) – o drama care surprinde o etapa din viata unui tanar baiat beduin, care trebuie sa supravietuiasca in desert
The Martian – (2015) – Blockbuster-ul lui Ridley Scott’s, cu Matt Damon in rolul principal, a fost filmat aproape in totaliatte in Wadi Rum
Rogue One: A Stras War Story (2016)
Star Wars:Rise of Skywalker (2019)
Aladdin (2019) – pentru cea mai noua ecranizare a celebrei povesti, regizorul Guy Ritchie isi muta echipa de filmare, impreuna cu actorii principali -Will Smith, Naomi Scott si Mena Massoud – in impresionatul si vastul studio natural: Wadi Rum
Dune (2020) – un film a carui lansare a fost amanata din cauza pandemiei pentru octombrie 2021. Eu una, abia astept sa vad aceasta ecranizare (mai ales ca il are si pe Jason Momoa printre actorii principali!)

Mi-ar face placere sa interactionam si pe social media:

pagina mea de facebook dedicata calatoriilor: www.facebook.com/calatoriimonicajurma

Instagram www.instagram.com/monicajurma

Calatoriile mele in Iordania sunt calatorii de grup, desfasurate sub motto-ul meu preferat: “aventura la superlativ relaxare premium”. Acestor calatorii le dau viata in parteneriat cu Agentia Ultramarin, avand rolul de tour leader. Astfel, te pot invita si pe tine in urmatorul nostru circuit in Iordania: Iordania – o aventura orientala, cu Monica Jurma! 7-15 octombrie 2021

Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu urmatoarea mea iesire in lume. Si pentru a citi articole noi despre locuri, oameni si experiente de prin calatoriile mele.

Poti lasa un mesaj si pe calatorii.monicajurma/contact daca te interesezaza una dintre destinatiile de Calatorii de grup 2021