Istoria Carnavalului. De la aventuri icognito la rol de reconciliere sociala

Istoria Carnavalului beneficiaza de contributia fotografului Czwerko Csaba, guest artist al blogului! Frumusetea calatoriilor in grup vine exact de aici – impartasim experiente!

Am povestit recent (aici) despre experienta participarii la una dintre cele mai grandioase manifestari de bucurie din lume: Carnavalul din Tenerife! O explozie de culoare si veselie, carnavalul anual din Santa Cruz de Tenerife este considerat al doilea ca si grandoare dupa Carnavalul din Rio. Si chiar e wow!

In extazul anticiparii calatoriei, am inceput sa citesc despre carnaval, in general. Multe lucruri interesante am descoperit cu ocazia aceasta! Despre istoria carnavalului in lume, dar si despre semnificatia si motivele pentru care aceste manifestatii sunt atat de populare si razbat din secolul al XII-lea pana in zilele noastre.

Cuvantul carnaval vine din italiana si inseamna literal „adio carne“. Practic biserica a impus ca astfel de festivitati frivole sa aiba loc pe perioada primaverii doar inaintea postului Pastelui. Si atunci oamenii sarbatoreau prin adevarate banchete stradale, mancand, band si permitandu-si atitudini libertine, pentru ca mai apoi sa intre in perioada de abstinenta, perioada postului. Tocmai de aceea, peste tot in lume, marile carnavalele au loc si in zilele noastre in februarie-martie. Pot avea durate diferite, dar intotdeauna se termina odata cu intrarea in Postul Mare al Pastelui Catolic.

Scurta istorie a carnavalului

Carnavalul este o sarbatoare care-si trage originea inca din timpul romanilor si vechilor greci, care obisnuiau sa sarbatoreasca, la inceput de an, renasterea vietii. In toata Europa se organizau festivitati de primavara, sarbatorind prin dans si baluri mascate. Aceste traditii au fost duse apoi si in Lumea Noua.

Etimologic, cuvantul „carnaval“ vine din italiana („carne vale“) si inseamna literal „adio carne“. Lasatul secului de carne, cum ne este noua cunoscut. El dateaza din perioada in care biserica a sesizat nepotrivirea acestor manifestari frivole cu perioada postului. Astfel s-a hotarat ca aceste festivitati de primavara sa aiba loc pana la inceputul postului Pastelui. Asa incepe istoria “carnavalului”.

Intr-adevar, peste tot in lume, Carnavalul poate avea durate diferite, dar intotdeauna se termina odata cu inceputul Postului Mare, la 40 de zile inainte de Pastele Catolic.

Astazi, cele mai celebre carnavaluri sunt Carnavalul de la Venetia, Carnavalul de la Rio de Janeiro si Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife.

Istoria Carnavalului din Venetia incepe in 1162. Primul document scris care il atesta dateaza din 1268 cand este mentionata folosirea mastilor, a costumelor de parada si de bal confectionate manual. In secolul al XVIII-lea, carnavalul de la Venetia a luat cea mai mare amploare. Multi tineri bogati din toata Europa acelor vremuri soseau la Venetia incognito pentru a petrece fara a fi recunoscuti.

Portughezii au fost cei care au dus ideea de Carnaval la Rio de Janeiro, in jurul anului 1850. Cultura si traditiile europene impletite in carnaval, se amesteca in Brazilia cu elemente din traditiile africane si amerindiene. Rezultatul este cel mai faimos carnaval din lume.

Carnavalul din Tenerife a ajuns in Insulele Canare la sfarsitul secolului al XV-lea, odata cu conchistadorii. Astazi, ii urmeaza foarte indeaproape, ca si grandoare, Carnavalului din Rio, si ii seamana ca si stil.

Carnavalul – important rol social la originile sale

La inceputurile sale, carnavalul avea un important rol social. Era o supapa pentru populatia saraca. In zilele de carnaval le era permis oamenilor sa ia in deradere clasele sociale privilegiate, aici avandu-si originea trupele de comedianti.

Deasemenea, erau permise “deghizarile”. Istoria carnavalului consemneaza cum, in mod simbolic, servitorii puteau deveni pentru o zi stapani, iar stapanii cersetori. Fara sa se produca rasturnari sociale efective.

Carnavalul servea astfel si ca instrument psihologic de divertisment pentru mase. Diferentele sociale disparand, chiar daca pentru cateva zile, erau lasate uitarii si eventuale frustrari acumulate.

In Brazilia, in timpul Carnavalului, chiar si sclavii primeau 3 zile libere! Populatia saraca si-a manifestat dorinta de a sarbatori in acest fel inclusiv prin rascoale impotriva autoritatilor. Intr-un final, Carnavalul a fost recunoscut ca o manifestare traditionala, o expresie a culturii locului.

Carnavalul in imaginatia colectiva

La ce te gandesti cand auzi cuvantul carnaval?

Veselie, party-uri pline de culoare, muzica antrenanta si dans? Poate la care alegorice cu femei frumoase lasandu-si nurii la vedere? Da, la descatusarea plina de pasiune a bucuriei de a trai momentul ma gandesc si eu, daca ma duc virtual la un carnaval prin America Latina. Cine nu a auzit de Rio de Janeiro si nu a vazut macar odata intr-un film secvente dintr-o parada sau o petrecere in Rio?

Sau primul tau gand este la masti si costume? Intr-acolo ma indrept si eu daca localizez carnavalul in Europa – Venetia, spre exemplu. Aici petrecerea are alt ritm, controlat potolit. Mastile sunt din dantele, rochiile de epoca, intrigile se tes prin sali de bal grandioase. Povestile pasionale nu se traiesc in vazul tuturor, ci in gondole plutind pe canale venetiene, pe stradutele inguste luminate de luciul apei.

Fiesta exotica, in plin soare, sub palmieri, in februarie? Nu gresesti! Exact asta se intampla in Tenerife, la Carnavalul din Santa Cruz.

Asociezi bucuria, unui carnaval? Cu siguranta!

Dar tristetea?! In buchetul de trairi eu am simtit si un iz de tristete. Pentru ca am urmarit oamenii defiland la Carnaval. La Carnavalul din Tenerife. Si am avut revelatia ca unii sunt mai autentici cu mastile si rolurile lor de la carnaval decat in vietile de zi cu zi.

Domnul trecut de varsta a doua, intruchipandu-l pe ofiterul nazist care insa poarta inscriptia “NO a la GUERRA” – traieste pentru o zi visul de a fi actor.

Femeia in ciorapi de plasa si decolteu adanc, pare atat de convingatoare in rolul care o obliga sa aiba privirea semeata si provocatoare in timp ce danseaza samba. Maine, isi va relua tinuta casual pentru jobul intr-un birou sau la receptia unui hotel.

Roluri … costume … masti … cati dintre noi oare avem curajul sa fim autentici, sa defilam prin viata asa cum suntem?

Ne trebuie oare un carnaval ca sa dansam, sa ne imbratisam, sa iubim viata cu pasiune? Sa fim actori sau dansatoare chiar si la varsta a doua?

Ei bine – nu! Nu neaparat. Dar un carnaval ajuta! Asa pareau sa spuna locuitorii Insulelor Canare.

Astfel, as spune ca instinctiv, oamenii tin vii si in prezent aceste roluri sociale sau personal-eliberatoare ale carnavalului! Iar istoria continua!