Mexic – din Mexico City, prin tinuturile amerindienilor si orase coloniale, pana la Riviera Maya

Mexic este tara care mi-a aratat ca inca strabat lumea avand prejudecati. Nu o sa povestesc despre cum credeam ca o sa gasesc Mexicul. Importanta este povestea pe care am trait-o. Pentru ca este una fabuloasa.

Mexico City

Ne-am inceput calatoria in Mexico City. Exact cum trebuie, pentru o trecere dinspre Europa spre lumea Americilor. Ciudad de Mexico este un megalopolis in care am regasit cocktail-ul vietilor noastre cotidiene. Du-te vino-ul unei zile obisnuite din saptamana, trafic, atmosfera boema in centrul vechi, cladiri vechi si noi, biserici crestine impunatoare si muzee foarte bine cotate. Astfel ca nu am fost dintr-o data aruncati in alta realitate spatio-temporala. Ce e drept, apropo de trafic-atmosfera boema-cladiri vechi si noi – in Mexico City le-am gasit pe toate la superlativ.

Primul semn ca suntem intr-un alt spatiu (dar inca in acelasi timp, in ciuda diferentei de fus orar de 8 ore) a fost marea de craciunite. Efectiv era covor rosu de craciunite in zona verde ce delimiteaza benzile pe celebrul Paseo de la Reforma. Dar si craciunite-copacei si constructii piramidale simbolizand brazi (am ajuns in Mexic in 7 ianuarie, inca se pastrau decoratiunile de sarbatori).

Aveam sa aflam ca aceste flori, craciunitele, sunt flori originare din Mexic! Si ca se gasesc peste tot la ei, din abundenta! Denumirea de Poinsettia, cum o mai stim, i se datoreaza lui Joel Poinsett, primul ambasador american in Mexic, care a dus planta in SUA. Pentru mexicani ea simbolizeaza Steaua din Betleem fiind denumita de aceea si Steaua Craciunului.

Apoi, incet incet, ne-am afundat in specificul locului. Mexicul a inceput sa isi arate personalitatea.

“100% puro de agave, reposado”

Am petrecut doua zile superbe in Mexico City si imprejurimi! Alberto, ghidul nostru mexican, a devenit si barman la un moment dat. Ne-a preparat din mers tequila asa cum o beau ei in Mexic.  Vreo 2 degete tequila si vreo 3-4 de suc acidulat de lamaie. Da, stiu. Daca ii adaugi gheata, si un triplu sec, o pui intr-un pahar de cocktail cu sare pe margine, ai margarita! Ghidul nostru a vrut sa se asigure ca incepem calatoria asa cum trebuie, invatand cum este o tequila adevarata: “100% puro de agave, reposado”.

Asta ca sa creionez si o idee despre vibe-ul pe care l-am avut in grupul nostru.

Mexico City ne-a impresionat pe toti, categoric! Este un megalopolis in adevaratul sens al cuvantului, cu o infrastructura ametitoare (metroul terestru, suspendat si cel subteran transporta zilnic 5-6 milioane de persoane), cu o combinatie superba intre vechi si nou, cu celebrul Paseo de la Reforma, bulevardul lung de 49 km care traverseaza pe mijloc orasul, fiind flancat de zgaraie nori impresionanti, zone de agrement, muzee, restaurante si hoteluri de lux.

Favelele si Coyoacan-ul – ambele sunt realitati ale Mexicului

Da, Mexico City are si favelele lui. Acestea nu sunt vizitabile de turisti, asa cum sunt cele din Brazilia, spre exemplu, si fac parte din realitatea prezenta si mai putin placuta a locului. Alaturi de lumea, nevazuta de catre cei neimplicati, a cartelurilor de droguri.

Cartierul boem al orasului ne-a placut tare mult! Coyoacan (“zona coiotilor”), situat in centrul vechi, este locul in care inca se vorbeste de prezenta in barurile locului a unor personalitati mexicane si latino-americane precum Gabriel Garcia Marquez.

Am ajuns si acasa la Frida Cahlo.  Casa Azul – casa muzeu, reuseste sa arate ca Frida Kahlo a fost fara doar si poate o personalitate fara egal, si vorbeste despre arta Fridei. Arta lasata de ea pe hartie si panze, si arta de a fi femeie.

A doua zi petrecuta in Mexico City a insemnat si o iesire din oras. Am ajuns la Teotihuacan, giganticul “oras al zeilor”. Misteriosul sit (inca sunt multe semne de intrebare asupra primilor oameni care au format aceasta asezare) este parte a patrimoniului universal UNESCO. Se apreciaza ca intre anii 100 i.e.n. si 650 e.n. Teotihuacan era unul dintre marile orase ale Americii precolumbiene.

Ne-am pozat in fel si chip in fata Piramidei Soarelui, cea mai mare constructie de acest tip de pe continentul american,  si a Piramida Lunii, inconjurata de alte mici constructii piramidale.

Urmatoarea oprire a zilei a fost la locul cel mai venerat de catolicii mexicani, Bazilica Notre-Dame Guadalupe. Inclusa si ea in Patrimoniul UNESCO in 1987. Este loc de pelerinaj vizitat anual de milioane de credinciosi. In esenta, traditia spune ca Fecioara Maria i s-a aratat unui localnic, indian convertit la crestinism, spunandu-i sa transmita calugarului crestin aflat in manastirea din zona ca doreste sa i se construiasca aici o biserica. Insa pentru a il face sa creada pe calugarul catolic ca mesajul este autentic, a fost nevoie ca in chip miraculos sa faca sa apara imaginea sa pe haina tesuta a indianului.

In prezent aici sunt doua biserici alaturate: cea veche, terminata in 1709, construita in stil clasic (sfintita de Papa Pius al X-lea in 1904) si biserica terminata in 1974, avand o forma circulara, constructie impunatoare ce poate adaposti 10.000 de credinciosi. Panza originala din haina indianului cu Fecioara imprimata se afla in prezent in altarul principal din biserica noua.

Devotamentul fata de cultul „Fecioarei Negre din Guadalupe” este atat de puternic incat mexicanii isi spun „Guadalupanos” inainte de a se numi catolici.

Masa de pranz am luat-o in ambele zile in mod inedit. Xoximilco style si “made by us” style. Am detaliat in articolul (in lucru) dedicat zilelor petrecute in Mexico City. Tot acolo povestesc si despre degustarile de tequila, mezcal si pulque, despre shoppingul de lacuste dezhidratate si alte cele.

Cat despre serile noastre, sfarsitul primei zile ne-a gasit in Plaza de la Constitution, a treia cea mai mare piata centrala din lume (dupa Tiananmen din China si Piata Rosie din Rusia). Cladiri impresionante, bucurie, cafenele, o plimbare pe bulevardul vegheat de celebrul Turn Latino-American, au incheiat glorios ziua noastra.

Iar a doua seara ne-am dus la un restaurant cu mancare buna mexicana si un spectacol si mai bun dat de mariachi: El Lugar del Mariachi.

Chiapas

Simtindu-ne deja aclimatizati cu caldurica de ianuarie mexican, considerand ca am inteles deja in mare cam cum sta treaba cu aztecii si mayasii si civilizatiile lor apuse, bucurosi ca mexicanii sunt oameni faini si primitori, am plecat cu un zbor de dimineata spre urmatoarea noastra destinatie mexicana. Regiunea Chiapas.

Unde insa aveam sa simtim fiori pe sira spinarii. Ne-am trezit in alt timp. Printre mayasii care traiau bine mersi in comunitatile lor, printre amerindieni si mai apoi intr-o biserica catolica in care se sacrifica gaini.

Mayasii formeaza inca populatii considerabile in regiuni care cuprind actualele Guatemala, Belize, Honduras, El Salvador si parti ale Mexicului. Ei mentin un set distinctiv de traditii si credinte, o combinatie intre culturile pre-columbiene si cele europene – crestine.

In Statul Chiapas, pe langa spaniola, se mai vorbesc 8 limbi ale comunitatilor indigene, toate recunoscute ca fiind oficiale: tzeltal, tzotzil, tojolabal, chol, lacandon, chui si zoque. Tzeltal este limba pe care majoritatea grupurilor etnice o accepta ca fiind limba prin care comunica intre ei.

Stand in zocalo, pietele centrale ale primelor orase coloniale infiintate de conchistadori, am aflat povestea indigenilor care le-au oferit pamanturi spaniolilor in schimbul protectiei fata de invazia triburilor nomade nordice si a unei bune convietuiri. Pentru a sfarsi apoi ca sclavi. Salvati de sclavie apoi de calugarul preot Bartolome de las Casas (sec XVI), care a sustinut cu ardoare ca indigenii acestor locuri sunt oameni si nu vite. Revin cu povestea pe indelete despre acest episod al istoriei locului.

Zilele petrecute in Chiapas au fost intense. In prezent orasele sunt locuite de descendentii mayasilor, dar si de mestizo, populatia rezultata din amestecul populatiei indigene cu spaniolii. Sunt orase turistice, dar nu foarte intens promovate si cunoscute, astfel ca oamenii duc o viata normala pe acolo, iar noi ne plimbam muti de uimire printre mayasii creoli de 1.30 – 1.50 inaltime “care nu mai exista”.

San Juan Chamula si Zinancantan

In satele indienilor San Juan Chamula si Zinancantan situatia e diferita. Sunt comunitati inchise, dar nu pentru ca cineva le-ar fi impus acest lucru, ci pentru ca ei aleg asa. Daca in Statele Unite ale Americii indienii au fost desproprietariti de pamanturi si mai apoi inchisi in rezervatii, ei bine, in Mexic ei si-au pastrat pamanturile si traiesc conform propriilor traditii pe aceleasi locuri. Supunandu-se insa legilor statului Mexic. Mai mult sau mai putin, de unde si conflictele fara sfarsit.

Asadar, am platit o taxa pentru a intra in comunitatile indienilor. Am fost sfatuiti sa fim discreti cu aparatele de fotografiat. Si sa nu le folosim deloc in biserica Sfantului Ioan Botezatorul, din San Juan Chamula, o biserica in care sincretismul religios a atins apogeul.

Sa nu ma intelegeti gresit! Zilele noastre in zona Chiapas au fost frumoase si vesele. Nu ne-am simtit nici intrusi si nici amenintati de vreun fel de primejdie! Doar ca aterizarea aceea intr-un firesc care era al tuturor de acolo, dar nu si al nostru, a fost aparte!

Apropo de veselie, in Zinancantan grupul nostru de 9 temerari s-a transformat in alai de nunta in toata regula! Sigur, au avut grija gazdele noastre ca momentul sa fie precedat de degustarea de bauturi specifice locului 😊

Am mancat si tortilas facute pe loc de femeile zinancantan, cu branza, fasole neagra si salsa.

San Cristobal de las Casas – portal intre trecut si prezent

Cazarea intr-o casa coloniala superba, in centrul San Cristobal de las Casas – desigur, cu regim hotelier in prezent – a fost exact ce mai trebuia pentru ca senzatia ca suntem in alt timp sa fie completa.

Doar seara ne mai aduceam aminte de secolul din care facem parte, cand ajungeam in centrul vechi, pe strada cu barulete fancy, cu mancare mexicana delicioasa, cu margarita clasica sau cu fructe de padure –  mmm -M!

Si da, am prins si o ploaie scurta, urmata de un curcubeu spectaculos!

Din nou: 2 zile care au parut scoase in afara masurii timpului! Aici, in tinuturile Chiapas, eu am hotarat ca nu stiu nimic despre tari, continente si civilizatii. In afara celor pe care le-am si vizitat!

O lume ca in povesti

Un lucru inedit. Portile noastre de intrare si iesire spre lumea uimitoare a regiunii Chiapas au fost doua ape diferite. Impresionante fiecare dintre ele. E doar o perceptie a mea, datorita modului in care am parcurs noi traseul prin Mexic. Dar mi s-a parut fascinant. Cumva, potrivit cu povestile citite in copilarie, in care gaseam taramurile fermecate ascunse dupa porti naturale prin care paseai doar dupa ce treceai de diverse probe de vrednicie.

Practic dupa ce am aterizat in Tuxla Gutierez, capitala statului Chiapas, fara sa intram in oras, am urmat un drum prin cadrul natural al regiunii. Pana am ajuns la un capat al Canionul Sumidero. Am mers cu barca pe apele acestui canion impresionant pana cand am ajuns in micutul oras Chiapa del Corso. Primul oras contruit de conchistadorii spanioli! Aici am si inceput sa interactionam cu amerindienii, cu populatia indigena.

Apoi, dupa cele doua zile despre care am povestit mai sus, am iesit din regiunea Chiapas printr-o alta “poarta fermecata”, Cascadele Aqua Azul.

Atat Canionul Sumidero cat si Cascadele Aqua Azul sunt minunate, voi scrie separat mai mult despre ele.

Canionul Sumidero din Mexic

Cascadele Aqua Azul din Mexic

Da, numele e corect, de obicei apa din cascada e de un turcoaz superb, dar a plouat in munti cu o noapte inainte asa ne-am concentrat atentia pe maretia fortei apelor, nu pe culoarea lor.

Siturile asezarilor Marii Civilizatii Maya

Ei bine, odata plecati din Chiapas, am intrat intr-un fel de partea a treia a calatoriei. Cea a misterioaselor asezari mayase si aztece, adevarate orase cu constructii impunatoare care au servit drept locuinte pentru societatea conducatoare, temple, terenuri pentru jocuri sportive, lacase dedicate sacrificiilor aduse zeilor, morminte protejate de piramide. De notat ca oamenii de rand traiau in afara acestor orase-cetati, in locuinte construite rudimentar, din materiale naturale. Motiv pentru care nici nu s-au pastrat in timp. Dar au ramas diverse vase si instrumente pe locul in care se aflau aceste asezari.

O istorie a lumii se derula in fata ochilor nostri, in timp ce ghidul ne povestea despre acele locuri, pe care noi stateam cu picioarele. Tocmai ii intalnisem pe descendentii mayasilor, in satele si oraselele din Chiapas. Iar acum aflam cum rand pe rand, marile cetati au fost abandonate sau pustiite, dupa caz, ducand la decaderea Civilizatiei Maya. O civilizatie preocupata in mod special de astronomie. Au fost descoperite numeroase observatoare astronomice in constructiile lor. Au lasat in urma calendarul Maya, mai exact decat calendarul gregorian din Europa. Acest calendar solar de 365 de zile reunit cu calendarul ritualului de 260 de zile, produce un ciclu de 52 de ani, in care fiecare zi avea o semnificatie profetica. Mayasii foloseau si un sistem de scriere sofisticat, o scriere fonetica, care utiliza rebusuri si calambururi.

Apusul Civilizatiei Maya

Motivul pentru care aceasta civilizatie a apus nu este clar, dar sunt mai multe teorii. Cea mai actuala si probabila teorie de care ne povestea ghidul stand pe situl de la Uxmal, arata ca populatia s-a revoltat pe conducatori datorita lipsurilor indelungate. In timpul revoltelor i-au executat. Insa odata cu clasa conducatoare i-au omorat si pe invatatii vremurilor, pe matematicieni si arhitecti, distrugand  si toate cunostintele care le asigurau un trai posibil in oras. Drept urmare s-au retras in comunitati mici in satele din jur. Asa se face ca in momentul in care au sosit spaniolii, au gasit marile orase pustii.

Pentru alte sit-uri, foste orase-stat, cum ar fi Palenque, se pare ca mai plauzibile sunt teoriile unor secete indelungate, care nu au putut fi invinse nici cu sacrificii umane facute de-a lungul anilor zeului ploii, Tlaloc. Seceta “de 40 de ani” pare sa fi fost cauzata de despaduririle masive si fara discernamant pe care le faceau din nevoia de a-si extinde orasele. Asadar, practica de a sacrifica copii inainte de semanare, sacrificiul suprem practic, nu avea cum sa dea roade. Dar, in conceptia lor, zeii erau suparati pe ei si sacrificii extreme trebuiau facute, iar intr-un final a trebuit sa paraseasca definitiv locul caruia zeii i-au intors spatele.

Am vizitat Palenque (aflat pe teritoriul Statului Chiapas) si mai apoi Uxmal si Chichen Itza, ambele in Yucatan.

Parcul National Palenque

Majoritatea monumentelor sunt ascunse in vegetatia deasa, in inima junglei, ceea ce da un aer misterios acestui oras Maya care a stralucit in secolul al VII-lea, sub domnia Regelui Pakal.

Situl arheologic Uxmal

Si acest sit arheologic este inclus si in patrimoniul UNESCO. Pe langa istoria despre care ne vorbesc, constructiile de aici surprind prin stilul arhitectural – numit Puuc, foarte rafinat!

Chichez Itza

Chichez Itza este de altfel una dintre cele Sapte Minuni ale Lumii Moderne, cu impresionanta sa Piramida Kukulkan (sau El Castillo). Imaginea “Sarpelui cu pene” aka Kukulkan, importanta zeitate a mayasilor, se vede proiectata clar din umbre in vremea echinoctiilor de primavara si toamna. Dar situl de la Chichen Itza este mult mai complex. Aici se pot observa atat Cenota Sacra, o arena de lupta, si ea cu o istorie impresionanta, o piramida osuar precum si o constructie menita Observatorului Astronomic, si multe alte structuri cu diverse roluri in orasul stat.

Un articol separat va face referire la aceste situri impresionante.

Orasele coloniale ale Mexicului

Firul rosu al calatoriei noastre, imediat ce am parasit Mexico City si pana am ajuns pe Riviera Maya, au fost orasele coloniale. Colorate, prietenoase, mai mici sau mai mari, toate ne-au cucerit si nu ne-au lasat sa stam prea mult in camerele de hotel.

Am regasit in toate orasele coloniale aceeasi structura a centrului vechi. O piata – zocalo – patrata, in mijlocul careia erau diverse constructii/elemente simbol. In acest spatiu oamenii se aduna si socializeaza. Acest “miez” al pietei este inconjurat de o strada pe care circula masini, sarete, biciclete, iar apoi urmeaza careul de cladiri. In aceste cladiri isi desfasoara activitatea cele mai importante foruri destinate bunului mers al comunitatii. Vedem intr-o rotire de 360 de grade a privirii reprezentantii guvernului, primaria, biserica, artele, dar si reastaurante si baruri cochete.

In weekend sunt mereu diverse spectacole. Iar oamenii nu se dau in laturi de la a dansa daca le canta mariachi sau alti muzicanti. Preferatele mele, dupa aceasta prima calatorie in Mexic, raman San Cristobal de las Casas, Merida si Campeche, in ordinea aceasta.

Riviera Maya si Marea Caraibilor

Un al patrulea capitol al calatoriei noastre este Riviera Maya, cu a ei Mare a Caraibilor! Un loc superb, cu nisip alb, fin, coralier (Reciful Mesoamerican este al doilea ca marime din lume, dupa Marea Bariera de Corali), cu marea turcoaz, cu statiuni si resorturi pe toate gusturile. Cancun si Tulum sunt locurile renumite pentru petreceri si cluburi renumite. Iar Playa del Carmen este aleasa de obicei de familiile cu copii si de cei care doresc o relaxare mai linistita. Sigur, acesta este renumele locurilor, dar de fapt in toate statiunile se gasesc de toate pentru toti.

Noi am ales ca incheiem calatoria in Mexic cu 4 zile in Playa del Carmen, si intr-adevar au fost zile linistite, cu cocktailuri savurate sub palmieri, cu odihna dar si cu o iesire de o zi la Parcul Xcaret.  Acest parc este superb realizat si da, merita si el un articol aparte. A, si sa nu uitam de baia intr-o cenota, e o experienta unica, pe care nu o puteam rata nici noi!

Xcaret

As spune doar ca am inotat prin rauri subterane, apoi cu delfinii. Ne-am plimbat printr-un sat mayas in miniatura. Am vazut 3 spectacole care au creionat minunat istoria Mexicului. Un show cu dansuri prehispanice, cu un rau subteran in fundal, in care sunetul tobei si cantecul ancestral ne-au mutat parca in alta lume. Un spectacol cu cai Azteca, rasa originara din Mexic. Cireasa de pe tort: marele Mexico Espectacular, un show in care apar peste 300 de artisti pentru a reda istoria Mexicului prin muzica si dans.

Mi-as dori sa ma intorc in Xcaret pentru a vedea si Aviariul, intins pe 5.000 mp. Aici, in plimbare pe poduri suspendate, se pot vedea peste 1000 de pasari exotice. Da, si Mariposario – expozitia de fluturi – trebuie sa o mai vad. Ideea este ca parcul e foarte mare, activitatile care se pot face sunt multe si variate. Cu harta in mana, am ales ce vrem neaparat sa vedem si ce lasam pe alta data, daca e nevoie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Arriba, abajo, al centro, pa dentro!

Si uite asa, am acumulat in doua saptamani bogatii de nedescris in tolba cu amintiri!

Din nou am concluzionat. Oricat am citi despre un loc, la oricate documentare ne-am uita, intalnirea cu un ghid local bun, in timp ce privesti locurile stand cu picioarele pe pamantul respectiv, bate orice alta experienta.

Inchin pentru ghizii nostri Alberto si Rodrigo: Arriba, abajo, al centro, pa dentro!

In traducere: ”sus, jos, in mijloc, inauntru” – dupa care shotul de tequila se da peste cap 😊.

Revin in curand cu articolele detaliate promise mai sus. Sunt tare multe de spus despre Mexic si nu vreau sa plec cu gandul mai departe la urmatoarea calatorie pana nu transcriu ceea ce am trait, vazut , simtit si invatat despre si de la Mexic!

In loc de incheiere: planuri pentru urmatoarea calatorie in Mexic!

Da, revin sigur in Mexic, in ianuarie 2023! Fii cu ochii pe planurile de calatorii de grup ( Calatorii de grup cu Monica Jurma & Ultramarin ) si … hai cu noi! O calatorie de grup ne asigura o calatorie intre prieteni, pe de o parte, dar si linistea unei calatorii in care de detaliile organizatorice se ocupa altcineva. Mai mult, legislatia si conditiile de calatoriile sunt mereu cunoscute de Ultramarin si agentiile partenere din tarile in care calatorim, legislatie care este intr-o dinamica accentuata in perioada aceasta. Orice schimbare apare, ei stiu. Imi comunica mie, ca si insotitor de grup – iar eu va spun atunci cand toate elementele problemei sunt cunoscute si rezolvate. Si cand e momentul potrivit. Nu va stric nici siesta pe sezlong si nici linistea apusului privit printr-un pahar de margarita! 😉

Foto credit apus caraibian: Roxana

Mi-ar face placere sa interactionam si pe social media:

• pagina mea de facebook dedicata calatoriilor: www.facebook.com/calatoriimonicajurma

si

• Instagram www.instagram.com/monicajurma

Calatoriile mele in Mexic sunt calatorii de grup, desfasurate sub motto-ul meu preferat: “aventura la superlativ relaxare premium”. Acestor calatorii le dau viata in parteneriat cu Agentia Ultramarin, avand rolul de tour leader. Astfel, te pot invita si pe tine in urmatorul nostru circuit in Mexic.

Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu urmatoarele mele iesiri in lume. Si pentru a citi articole noi despre locuri, oameni si experiente de prin calatoriile mele.

Poti lasa un mesaj si pe calatorii.monicajurma/contact  daca te interesezaza una dintre destinatiile de Calatorii de grup 2022