Dor de mare …
Via Tangoul Cuvintelor – Monica Jurma
publicat in
Era insarcinata … tinand mainile pe rotunjimea proeminenta a abdomenul ce adapostea o fiinta inca necunoscuta, si totusi atat de draga deja, se uita in largul nesfarsit al marii … in aceea dupa-amiaza era atat de albastra marea! Iar ea gasea atata liniste si in acelasi timp atat de multa adancime si invitatie spre explorare in acel albastru intens, incat dorinta care s-a nascut in ea a fost soptita catre imparatia valurilor : “ Vreau ca fetita mea sa aiba ochii albastri ca marea din fata mea!”
Un val imens albastru-verzui s-a ridicat din marea linistita, s-a rostogolit involburat spre ea, si apoi s-a prabusit lasand marea la fel de linistita … doar ca ea ar fi jurat ca acel val i-a vorbit, l-a auzit spunand: “Iti voi indeplini dorinta, dar trebuie sa stii ca ochii fetei tale vor ramane in duh ai mei; se vor intoarce mereu la mine, pentru ca eu o voi chema; privindu-ma, faptura careia ii dau acum din mine o farama, va cauta sa inteleaga atractia ei fata de nemarginirea mea; stand langa mine, ii va fi mai usor sa scrie, sa picteze sau sa viseze … va dori sa mi-l prezinte pe iubitul ei, va voi sa simta imbratisarea “lui” pe malul meu sau in valurile mele; isi va aduce copii, exact ca la un bunic drag, ca ei sa se joace cu mine … Si indiferent pe care continent va trai sau va calatori,va veni sa ma caute, iar eu am s-o fac fericita intr-un fel aparte.”
Poveste, nalucire, gand? Stiu doar ca daca mama mea a facut un pact cu duhul marilor, atunci el este unul caruia ii sunt tributara de cand ma stiu!
Valul palpabil si jucaus care mi se scurge printre degete, valul puternic care ma ia prin surprindere, masa nesfarsita de apa privita la un apus sau un rasarit de soare sau de luna, toate, dar absolut toate formele pe care le ia o mare sau un ocean mi se par atat de familiare, atat de dragi!
Eu, la randul meu, sunt un pic din mare: valul mic si gingas jucandu-ma cu copii mei, valul puternic si pasional in atingerea unui scop, sunt nesfarsita in fiinta si simtire, si totusi ma poti cuprinde in palme sa ma privesti … te voi privi inapoi albastru-verzui!
Iar acum scriu despre mare pentru ca mi-e dor de ea! De un anumit mal al ei, la care am visat anul trecut, unde m-am vazut plimbandu-ma si unde totusi nu am ajuns … un mal al unei mari caruia i se spune Marea Rosie!
M-a chemat acolo, si i-am spus ca vin! … mi-a spus ca ma asteapta cu nerabdare, i-am spus ca viiiin, numar si eu zilele! … mi-a spus ca ma va plimba pe valurile ei, i-am spus ca deja caut barcuta perfecta pentru plimbarea noastra! … si apoi … mi-a spus sa nu mai vin!!! Si nu m-am dus, si am ramas cu dorul asta …
Am pasit de-a lungul anilor prin valurile apelor pe maluri care apartin de tari si continente diferite! Marea Neagra din Romania si Turcia, Marea Mediterana din Tunisia, Turcia si Israel, Marea Moarta, Marea Galileii tot din Israel, Marea Marmara din Turcia … cat despre Marea Adriatica ce sa mai spun? Venetia e cea care m-a facut sa ma indragostesc de un loc! Nimic de zis, splendida este si locatia din Muntenegru unde Marea Adriatica se odihneste la mal. Apoi, chiar anul trecut m-am luptat cu valurile care fac parte din Oceanul Pacific, pe coasta californiana, si m-am rasfatat in alte valuri ale ei care sunt etichetate ca Oceanul Atlantic in Tenerife … Anul asta stiu ca o voi intalni in Italia, pe coasta amalfitana si in Venetia iar mai apoi in Grecia, unde ma asteapta ca Marea Ionica si Egee …
… si ce daca!? A mai ramas acel mal, acel vis de atins: Marea Rosie! Am ramas cu acel dor, cu aceea poza de pus in album care poarta zambetul meu pe malul acelei mari … iar ochii mei vor sa se contopeasca cu aceea parte de mare!
“Bine, fie! Merg”, mi-am spus, “merg anul acesta”! Nu, nu am mai spus “vin” ca anul trecut, nu mai e ceva emotional, nu am dialogat despre intalnire … e doar … ceva ce a ramas nefacut … cred … sau poate e mai mult, poate e un cerc ce trebuie inchis, poate e un vis ce asteapta sa fie implinit … sau parte dintr-un vis … iar eu, mi-am promis sa nu renunt la visele mele!
Asa ca am hotarat : “Merg!!”
Am ajuns intr-adevar in mai 2014 in Eilat, revin cu articol despre zilele petrecute acolo, precum si cu imagini!
Alte articole recomandate
Cum faci o zi cu gust de galben-soare sa prinda aroma de mov-lavanda
2022 – anul pe care l-am apucat cu amandoua mainile si l-am trait, zi de zi
