Safari in Tanzania, Africa. De la VIS la KARIBU SANA!

Karibu sana! – Bine ai venit! (swahili)

A trebuit neaparat sa ajung in Africa. A trebuit, ma obseda! La inceput a fost doar un sentiment straniu (curiozitate cu mici ghionturi de dor – da, stiu, cum sa-ti fie dor de ceva ce inca nu ai cunoscut?) care ma facea sa privesc pe harta inspre locuri precum Tanzania, Kenya, Ethiopia.

Apoi s-au asociat imagini acelui vis de duca intr-acolo. Trei.

Femeie africana care isi poarta copilul legat la spate
Pamant rosu – mai exact drum de pamant rosu strajuit de vegetatie bogata
Un leopard cu privire patrunzatoare, cocotat pe un copac in savana africana

Imaginile de mai jos sunt cele care mi-au ghidat planurile si mi-au strajuit asteptarile de a ajunge in Africa, sunt imagini din “cartea mea de visuri”:

Visul meu s-a implinit in Tanzania continentala. Chiar daca expeditia mea a insemnat sa poposesc si in Zanzibar, iar Zanzibarul m-a bucurat mult de tot ca si experienta, visul meu african am simtit ca s-a implinit in Tanzania continentala.

Undeva intre Arusha, Mto Wa Mbu si Serengeti, obsesia mea a devenit bucurie: cam asa cum se intampla cand iti potolesti un dor mare. Da, stiu – cum sa-ti fie dor de ceva ce inca nu ai cunoscut?

Safari in Tanzania, calatorie spre implinirea unui vis

Safari inseamna calatorie in swahili.

Planul pe care l-am urmat in calatoria mea a fost sa ajung mai intai in Zanzibar pentru cateva zile. Sa ma odihnesc dupa calatoria intercontinentala pe plajele acelea ca-n cartile postale – nisip alb, apa turcoaz si palmieri, apoi sa descopar tot ce avea locul acela paradisiac sa-mi dezvaluie. Fara asteptari, doar bucuria descoperirii.

Desigur, citisem o gramada despre loc, despre oameni, aveam excursii planificate, dar mi-am pastrat bucuria de a ma lasa surprinsa. Si am fost! Surprinsa si bucuroasa, si impresionata si iarasi bucuroasa. Zanzibarul pentru mine ramane un loc exotic, cald, colorat, cu oameni faini si bucuria de a trai clipa – pole-pole (incet-incet, in swahili). Am scris aici despre Zanzibar, si planuiesc sa mai scriu.

In Zanzibar am simtit ca visul meu african incepe sa se implineasca, prin interactiunea cu oamenii locului.

Femeia africana care isi poarta copilul legat la spate

Sub aceasta imagine a stat ascunsa dorinta mea de a ma apropia de oameni. De zanzibarezi, de maasai, de africani. Scriam la un moment dat o postare “whishfull thinking” pe facebook:

“(…) vreau sa ii privesc in ochi, pe cei care ma vor lasa sa o fac, si sa le stiu numele! Vreau sa am aceea amintire a atingerii sufletului a catorva oameni care traiesc acolo, in Africa din visurile mele!“

Deja din Zanzibar dorinta mea de a interactiona cu oamenii locului a fost pe deplin implinita. In timpul petrecut in Africa m-am simtit intotdeauna bine printre oameni. Am interactionat cu cei care aveau ceva de vanzare – uneori am cumparat ceva, alteori nu. Am interactionat cu maasaii de pe plajele din Zanzibar dar si cu cei din Tanzania continentala, unde triburile lor ocupa teritorii impresionante. Cu copiii de pe plajele din Zanzibar, cu care am comunicat prin fluieraturi si ne-am amuzat copios de ceea ce a iesit, dar si cu copiii maasai din Ngorongoro. Uneori mi-au scapat ganduri de compatimire. E si greu sa nu se intample asa. Insa de cele mai multe ori am lasat sa vina catre mine darul interactiunii cu ei. Si au fost daruri minunate.

Leia – este o femeie maasai care mestereste podoabe, pe plaja din Michamvi, Zanzibar. In prima zi petrecuta pe plaja, mi-a aratat bratarile facute de ea, mi-a si pus cateva repede pe mana. Neavand bani la mine, i-am promis ca voi cumpara de la ea, dar a doua zi. Una dintre bratari nu a vrut sa mi-o dea jos, zicea ca o platesc eu maine, daca imi place. O am si acum la incheietura mainii, in timp ce scriu. E o bratara simpla, vesela, din margele micute insirate. E amintirea mea de la Leia. O sa spuneti ca a fost “strategie”, ca sa trebuiasca sa o cumpar. Asa am zis si eu, dar oricum aveam de gand sa iau chestii de la ea, asa ca nu m-am suparat.

Insa, in ultima zi petrecuta acolo (intre timp cumparasem de la ea cateva bratari si coliere, si am stat pe nisip cu copiii ei in brate in timp ce imi termina o bratara “la comanda”), m-a vazut Leia si m-a intrebat: “ Tomorrow go, yes?” Apoi m-a chemat la “standul” ei, spunandu-mi cu zambet pe buze si in priviri ca vrea sa imi dea o bratara “No money! From Leia, to Monica – gift!”

Leia e cuprinsa in imaginea din visul meu despre Africa.

Si ii mai am cuprinsi in aceea imagine pe Baluu, Frankie, Dani, o femeie maasai din Ngorongoro, pe Inimioara din Michamvi. Dar si pe Nassir, Mussa, Salim si Tadei. Poate o sa scriu la un moment dat cum a devenit fiecare dintre ei o materializare a imaginii simbol care mi-a fost calauza spre a cunoaste oamenii locului.

Tanzania continentala – mai putin pole-pole

Iar acum sar la partea in care am pus costumele de baie la fundul valizei si am zburat spre Tanzania continentala, intr-un CESSNA de 15 locuri.

Grupul nostru era inca sub impactul unui swahili insular cantat parca, unde salutul Jambooo, pare inceputul unui melodii. Si nu erau decat doua ore de cand ne-am despartit de ghidul si soferul din Zanzibar cu imbratisari si promisiuni ca tinem legatura, iar zborul cu micul Cessna – o aventura strasnica, doar ne-a crescut buna dispozitie.

Asa ca am coborat in Arusha cu gura pana la urechi, numai intr-un Jambooo, de zici ca swahili era limba noastra materna.

Doar ca ajunsesem pe continent. Cumva, atitudinea oamenilor aici iti transmite ca pole-pole si hakuna matata (nici o grija, in swahili) se poate spune si cu un ton mai sobru. Probabil ca depinde si cu cine interactionezi la sosire. Cum noi am planuit totul de acasa, deja ne asteptau reprezentantii firmei de game drive* cu care urma sa ne petrecem urmatoarele 6 zile. In fata a doua Jeep-uri upgradate pentru activitatea de game drive erau cei doi ghizi-soferi, cu o mina definitiv mai sobra decat cea cu care ne obisnuisem in Zanzibar, intr-o tinuta-uniforma bej.

* Game drive – activitate prin care, imbarcati in jeep-uri speciale, “vanam” cu binoclul si cu aparatele de fotografiat animalele salbatice, in mediul lor natural.

Evident ca in zilele care au urmat am descoperit si in cazul lor oameni gata sa faca orice e nevoie pentru ca noi sa ne simtim bine veniti, pentru ca experienta noastra sa fie traita la maxim, dar … si aici se ascunde si explicatia atitudinii lor mai sobre …dar si sa aiba grija ca noi sa intelegem ca in timpul petrecut in Parcurile Nationale Tanzaniene suntem ingaduiti in lumea animalelor salbatice, neschimbata de la facerea lumii.

Ingaduiti. In lumea lor! O lume in care respectarea regulilor trebuie sa fie un firesc, pentru siguranta noastra. Iar pentru ei, ghizii nostri, grija fata de noi si starea noastra de bine nu trebuie sa excluda grija fata de animalele savanei si minima intruziune a noastra in firescul traiului lor.

Ghizii-soferi de game drive au o expertiza complexa. Pregatirea lor teoretica si practica dureaza 3 ani, iar la final ei trebuie sa stie a se orienta in savana africana, sa cunoasca comportamentul animalelor, cum se poate interactiona cu ele, ce le deranjeaza si ce nu din prezenta noastra acolo. Dar si denumirile mamiferelor, pasarilor si a celorlalte vietuitoare de pe acolo. Si flora trebuie sa o cunoasca.

Trebuie sa fie soferi desavarsiti, pe vreme prielnica sau dupa o ploaie torentiala cand masinile incep sa patineze in noroi.

Si sa observe ca un radar toate semnele din natura care indica prezenta unui anumit animal. De exemplu: un babuin mort, pe o creanga superioara a unui acacia, a insemnat pentru Salim, ghidul nostru, ca pe aproape se afla un leopard.

In apararea Tanzaniei continentale as putea spune ca atitudinea mai putin pole-pole se traduce si prin faptul ca oamenii muncesc mai mult decat pe insula (cel putin asta a fost impresia noastra generala).

Africa – pamantul rosu

La scurt timp dupa ce am pornit in jeep-urile noastre spre primul parc national in care urma sa ne incepem experienta de game drive, pamanturile din stanga si din dreapta drumului au devenit de un rosu ireal. Exact ca in imaginea care imi calauzea visul de a ajunge in Africa!

Doamne, ce emotie profunda sa iti vezi visurile implinite! Daca ar fi un singur lucru sa le pot lasa mostenire copiilor mei, nebunia asta de a nu renunta la visurile proprii as alege-o!

Ce-am avut cu pamantul rosu al Africii? Nu stiu! Important este ca m-a calauzit intr-acolo. Scriam la un moment dat:

“Sa ajung in Africa [..] este un vis mare si frumos al meu. Cand incep sa derulez imagini din acest vis, de cele mai multe ori totul incepe cu vizualizarea pasilor mei pe pamantul rosu al Africii. Vad praful acelui continent invaluindu-mi glezna, apoi incerc sa adulmec aerul . . . incerc, dar nu reusesc sa o fac. Creierul nu imi furnizeza nici o informatie in acest sens . . . de aceea trebuie sa ajung acolo, sa am amintirea aceasta!”

Ei bine, am acum aceasta comoara de nepretuit! Stiu culori, miresme, consistente ale aerului, pamantului, ale catorva rasarituri si apusuri, si mai stiu sunetele savanei africane! Le stiu prin toate simturile mele!

Iar un pumn de pamant rosu din Tanzania sta intr-un bol in biroul meu, marturie ca visurile chiar se implinesc!

Leopardul – imagine simbol si privirea care mi-a patruns pana in adancul sufletului

Gandul ca as putea ajunge in Parcurile Nationale din Africa mi se parea atat de indraznet, atat de magnific, incat nu e de mirare ca mi s-a asociat cu imaginea unui leopard.

Ca un leopard care sta neclintit deasupra savanei africane, dominand cu privirea-i patrunzatoare vietuitoarele si constient ca orice prada poate deveni a lui atunci cand isi doreste cu adevarat … asa a fost si visul meu de a ajunge in acele locuri! Neclintit, dominand indoielile care apareau la orizont si capabil sa ma conduca spre bucuria intalnirii fata in fata cu minunea experientei de a petrece cateva zile in savana africana.

In Serengeti, Ngorongoro, Lake Manyara, Tarangire – unele dintre cele mai importante si impresionante parcuri nationale din intreaga Africa!

Si da, m-am si intalnit cu leopardul in calatoriile mele in Africa. In ambele calatorii.

Daca in a doua calatorie s-a lasat fotografiat in timp ce zacea lenes pe creanga unui acacia, apoi a facut impresie sarind din copac si plimbandu-se agale prin fata masinilor in partea cealalta a savanei, ei bine, in prima mea calatorie l-am zarit doar cateva minute si nu i-am facut nici o poza.

Uitandu-ma inapoi in timp, a fost exact asa cum trebuie pentru a avea o amintire-emotie de neuitat cu acest animal superb, simbol al dorintei mele de a ajunge in safari-game drive:

E o dupa-amiaza innorata, in Serengeti. “Probabil o sa ploua”, ne spune Salim. Dar nu intereseaza pe nimeni. Si daca ne udam pana la piele tot nu ne miscam de acolo. Pandim leopardul!

Pe la pranz, in locul acesta Salim a vazut un babuin mort cocotat pe o creanga superioara a unui acacia. “In apropiere trebuie sa fie un leopard”, ne-a spus. Leopardul este singurul care omoara si daca nu ii este foame, dar are la indemana prada. O omoara, apoi o pune la pastrare pentru mai tarziu, intr-un loc unde doar el poate ajunge. Sus, intr-un copac. Dar daca babuinul este intreg, inseamna ca leopardul este satul acum. Ora pranzului fiind – caldura mare – isi face siesta prin ierburile inalte din jur.

Asa ca hotaram sa plecam si noi la lodge, pentru pranz si o siesta scurta. Cu gandul ca ne intoarcem la game drive-ul de dupa-amiaza sa pandim leopardul. Trebuie sa il vedem! Am fost norocosi pana acum, natura ne-a ingaduit sa vedem creatia in toata splendoarea ei in Serengeti. Am vazut lei (si cu pui, si leul cu leoaica in luna de miere), elefanti multi, girafe, zebre, comunitati de sute de babuini, bivolul african, hipopotami, turme de gnu (wildebeest), gazele si multe alte animale si pasari. Dar inca nu am vazut leopardul!!

Acum suntem din nou pe teritoriul leopardului. Pe langa cele doua jeep-uri ale noastre, mai apar alte doua. Ghizii se mai anunta intre ei cand descopera animale rare la vedere. Asteptam. Suntem deja de circa 45 de minute in acel loc. La un moment dat, rumoare intr-unul dintre jeep-uri! Au vazut coada leopardului!! Intr-adevar! Statea in iarba inalta si isi misca dintr-o parte in alta coada! Iar noi ne-am uitat asa, cu sufletul la gura, inca vreo 30 de minute, la varful cozii leopardului, cum pendula dintr-o parte in alta. Credeti ca a fost distractiv – adica amuzant? Nuuu, eram cu adrenalina crescuta la maxim! Intre timp a dat si o ploaie de 5 minute, dar leopardul nu se misca – noi nici atat.

La un moment dat ne-am aratat ingrijorarea spunandu-i lui Salim ca leopardul nu se ridica din iarba de frica noastra. Raspunsul ghidului a fost fara ezitare: “Leopardului nu ii este deloc frica de noi! Lui nu ii este frica in general. Dar e un singuratic, ii face placere sa stea acolo in singuratatea lui, si daca ma gandesc mai bine chiar se amuza si isi arata superioritatea vazandu-ne cum asteptam cu disperare sa il vedem! 😊 “

A inceput sa se intunece (am vazut un apus roz violet superb intre timp). Celelalte 2 jeep-uri s-au dat batute, am ramas doar noi, grupul nostru in 2 jeep-uri. Cand sa ne dam si noi batuti si sa plecam, leopardul s-a ridicat in sezut!!! Salim a indreptat masina noastra spre leopard, doar cu faza mica pornita (sau ce stiu eu ce lumini slabe), in asa fel incat sa nu “orbeasca” animalul, si ne-am trezit fata in fata cu leopardul!

M-am uitat direct in ochii lui verzi. Si el fix in ai mei. Nu stiu cate secunde, mie mi s-au parut minute. Am incremenit. M-a fixat leopardul asta cu privirea de mi s-a facut rece si cald deopotriva, succesiv proabil dar ce mai stiu eu … L-am auzit pe Salim intreband daca am reusit sa il prind in imagini. Nu. Nici n-am incercat. N-am miscat nici un deget.

Cu toate acestea, emotia a fost atat de intensa incat sunt sigura ca voi pastra pentru foarte mult timp in minte si in arhiva imaginilor dragi/tulburatoare, aceea privire verde galbuie, care din semiintuneric parca mi-a spus “Karibu Sana! Asa arata un vis maret implinit!”

Imaginile de mai jos sunt din cea de-a doua calatorie in Tanzania. Desigur, revin cu un articol mai pragmatic in care voi descrie Safari-ul nostru (traseu, cazari, etc) si voi adauga imagini minunate cu toate animalele si pasarile intalnite – si au fost multe!

Calatoriile mele in Tanzania sunt calatorii de grup, carora le dau viata in parteneriat cu Agentia Ultramarin, avand rolul de tour leader. Astfel ca te pot invita si pe tine in urmatoarea noastra expeditie africana, planificata in ianuarie/februarie 2024, in timpul Marii Migratii: Safari in Tanzania & leisure in Zanzibar, 25 ian-5 febr 2024

Poti lasa un mesaj si pe calatorii.monicajurma/contact daca te interesezaza una dintre destinatiile de Calatorii de grup 2023 sau Calatorii de grup 2024